Ceața o străbate iară
Râsul cuiva, șoptit.
Și tristețe mă-nfioară:
Dinspre-azur s-a auzit!
Șoapte iar, o dezmierdare
Ca-ntr-un vis plin de elan.
Pare-mi-se, o răsuflare
De femeie mi-e liman.
Râzi, vedenie ciudată,
Gingaș chip, vis minunat!
Altă lume-ndepărtată
Te-a ales și-naripat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare melancolică, evocată de ceață și șoapte misterioase. Naratorul este cuprins de un sentiment de tristețe și își imaginează o prezență feminină eterică, asociată cu o altă lume.