Voi veni la toamnă iară
Tot aici să-mi amintesc
Geamătul din primăvară,
Fostul chip să-l regăsesc.
Nu m-or încerca fiorii,
Amintindu-mi, n-o să ard,
Toamne noi cânta-voi zorii
Cu un cântec de hazard.
Ale vremii legi haine
Sufletul mi-au amorțit.
Foste vaiete, suspine
N-o s-auzi – m-am mistuit.
Focul însă-și n-o s-aprindă
Ochii orbi cu fostul gând.
Ziua-n noapte se preschimbă
Pentr-un suflet dormitând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și nostalgie față de trecut și amintiri. Vorbitorul se întoarce într-un loc familiar pentru a-și aminti de vremurile trecute, dar constată că timpul și-a lăsat amprenta, iar emoțiile nu mai sunt la fel de intense.