Speranțele nu-mi par deșarte,
Tu pașii ți-i încetinești.
Dar ard prin ploapele lăsate
Cuvintele: ”Dușman îmi ești”.
Doar să mă-aprind – și-atunci aproape
De adevăr voi fi nespus,
Sau vise vechi tot trec prin noapte
Și eu ard jos, și tu arzi sus.
Da, în uitarea salvatoare,
Un zâmbet răsărind sprințar.
Și mâine, -n noua deprimare
Un gând spre marșul nupțial.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un conflict interior, oscilând între speranță și dezamăgire într-o relație. Vorbitorul se simte trădat, dar încă mai nutrește amintiri frumoase, anticipând o viitoare deprimare și un gând către o uniune pierdută.