Nicolae Labiș – Idilă
A doua zi mă liniștisem parcă, / Dar mai simțeam în mine cum se strâng … →
A doua zi mă liniștisem parcă, / Dar mai simțeam în mine cum se strâng … →
Simbol al neștiinței omenești / Ești mare, Doamne, dar îți spun cu fală: / Eu … →
Stau și țintesc cu ochiul mare și negru / Negura genunilor de sub mine. / … →
Eram într-o pădure uluitor de vie, într-o pădure care șoptea / înăbușit. Și iată că … →
Entuziasmul erelor. / Oamenii își scurg prin timp / Fonta fiartă a vieții, / Se … →
Sunet din cobuz uscat, / Ori din fluier plin de seve / Cântecul a adunat … →
Sunt furios pe tine, dar mai ales pe mine, / Că m-ai făcut prea lesne … →
Atunci, trecând șuierător prin vid, / Din zbor se închega un bloc lichid, / Se … →
Crampeie de idei neterminate, / Și-un zbor de păsări albe și un vis / Și … →
Membrana-nfrigurată, sclipind în nesfârșit, / Grăbite aripi albe sub cer a oglindit; / Cercând în … →