Sunet din cobuz uscat,
Ori din fluier plin de seve
Cântecul a adunat
Astăzi seve lângă seve,
Glas de datină străvechi,
Ori glas umed, scurs pe doagă —
Adunatu-și-o, perechi,
Sunetele, țară-ntreagă.
Veacuri au trecut, convoi
Peste noi, în cavalcade,
Tot ce-a fost mai bun în noi
Scris e-n doine și balade.
Părăsind uitatele
Vremuri aspre, infernale,
Doinele, baladele,
Intră-n rândurile tale.
Și în cetatea lor semeață
Intră cântecul cel nou
Urmărind în dimineață
Furtunosul tău ecou.
Și el știe pe deplin
Că-nchinându-ți-se ție,
Cânta propria-i mândrie
Și superbul lui destin.
Sensul versurilor
Piesa evocă legătura profundă dintre trecut și prezent prin intermediul cântecelor tradiționale. Ea celebrează moștenirea culturală și modul în care aceasta continuă să rezoneze în sufletele oamenilor, dând sens prezentului și viitorului.