William Shakespeare – Sonetul 102

Iubirea-mi crește, tu o vezi scăzând;Dar nu te amăgesc, nu sunt actor;Iar dragostea-i o marfă atunci cândCel care-o are spune tuturor.Iubirea-n luna mai mi-a dat fioriȘi triluri revărsam în mod firesc,Cum vara cântă-n cor privighetori,Dar în belșugul toamnei se opresc.Nu că acum e vară mai puținDecât atunci când păsări au cântat,Însă de triluri reci pomul … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul CXVI (116)

Nu-i între inimi vreun zăgaz înaltSpre-a le opri. Iubirea nu-i iubireDe-şi schimbă focul după celălalt,Fugară ca fugarul în neştire;O, nu! iubirea-i far nezguduitCe străjuieşte-n pîclă şi-n furtună,O stea ce-ndrumă năvi necontenitŞi care nu se-ntîmplă să apună.Iubirea nu-i paiaţa Vremii. CiO floare dată coasei ei ce-o curmă.Dar nu păleşte-abia ce-mboboci,Ea neschimbată şade pîn’ la urmă.Şi dacă … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 46 [Sonnet XLVI]

Cu inima am ochiul învrăjbit,Căci să te-mpartă n-au niciun temei;Deci inima de văz l-a văduvit,Iar ochiul neagă orice drept al ei.Și inima pledează-n ea să staiCa într-un scrin, ferit de ochi mișel,Însă pârâtul se revoltă, vai!Spunând c-a ta splendoare ajunge-n el.Să lămurească pricina, grăbit,S-au strâns idei în inimă la sfatSă dea acum verdictul cuvenit,Și inimă … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul CXLIII. O, Cum Gospodina Aleargă Să Prindă

Priviți cum gospodina urmăreșteO biată creatură-înaripată,Punând copilul jos și cum porneșteÎn goană după puica evadată;Aceasta-n timp ce copilașul prindeA plânge după mama lui, atentăLa doar ce-i zboară ei pe dinainte,Iar la micuț cumva indiferentă:Așa și tu, fugi după cel ce-ți scapăÎn timp ce eu, copilul, vin din urmă.Dar dacă-l prinzi, întoarce-te de-ndatăȘi mamă-mi fii, sărută-mă, … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 104 [Sonnet CIV]

Prieten drag, tu nu poți fi bătrân,Ești cum te știu de mult, încântător,Deși trei ierni, la recele lor sân,Trei veri au luat din codru binișor.Trei primăveri în toamnă s-au schimbat,Căci anotimpuri se succed grăbit,Și trei de-April în Iunie-au zburatDe când te știu; dar și-azi ești înverzit.Și totuși, ca o limbă pe cadran,Splendoarea trece, fala va … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 30 [Sonnet XXX]

Când gândurile-acum le chem la sfatCa să-mi aduc aminte tot ce-a fost,Oftez, știind că multe mi-au scăpat,Și-am chinuri vechi și noi ce nu au rost.Și-înec un ochi care nicicând n-a plâns,Căci bunii-amici în moarte se pitesc,Jelind după iubiri care-au apus,Căci le-am pierdut și-acum mă văicăresc:Și mă mâhnesc când știu câte am tras,Iar grijile le număr … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 87

Adio! Ești prea scump să te deținȘi îți cam știi valoarea, negreșit,De obligații ești scutit deplin;Contracte, legăminte, s-au sfârșit.Căci cum să te posed când nu te dai?Și cum să merit aste bogății?Pentru așa un dar, motiv nu ai,Acest hatâr nu se va consfinți.Când nu-ți știai valoarea mi te-ai dat,Ori poate că m-ai judecat greșit;Mărețul dar, … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 92 [Sonnet XCII]

Fă ce-i mai rău şi du-te, dacă vrei,Deşi credeam că amândoi vom sta,Dar la plecare viaţa tu mi-o iei,Căci ea depinde de iubirea ta.Şi totuşi nu mă tem de clipa grea,Când fleacuri vor grăbi al meu sfârşit,Mai multe lucruri bune voi avea,De-al tău capriciu fi-voi izbăvit.Nu poţi să mă mâhneşti că eşti hoinar,Trădarea ta îmi … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 27 [Sonnet XXVII]

Sleit de trudă fug grăbit în patPicioarele ce-au mers să stea tihnitÎnsă în capul meu iar am plecat,Căci mintea-i trează-n trupul obosit.Iar gândul meu, de-aici de unde-s eu,Spre tine vine în pelerinajŞi îmi strâng pleoapa, chiar de-atârnă greu,Dar el ca orbul merge, cu curaj.Cu ochiul minţii iute te-am găsitŞi umbra ta e ca un giuvaerCe … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul CXXX

trad. Neculai Chirica.Nu-s ochii Doamnei mele rupți din soareNici roșul de pe buze nu-i mărgean;Omătu-i alb, dar sânu-i oacheș pare,Iar negrul păr sârmos, ca de țigan.Știu roșii, albe – roze de Damasc,Dar fața ei nu are-așa vopsele;Dintr-un parfum mai dulci zefiri se nascDecât din tot parfumul Doamnei mele.Îmi place s-o ascult când îmi vorbeșteDar de … Citește mai mult