Iubitele, pe toate mi le-ai luat;
Și-acum ești mai bogat decât ai fost?
Nu, dragul meu, că un amor curat
Ți-am dat doar eu și ai avut un rost.
Iubirea prin iubită că mi-o vrei,
Nu te condamn de ea c-ai profitat,
Însă greșești, și-o spun cu mult temei,
Când guști din ce cu mintea-ai refuzat.
Hoț blând, m-ai jefuit, dar eu te iert,
Deși mă furi, așa sărac cum sunt,
Însă iubirea știe ceva cert,
Trădarea este lucrul cel mai crunt.
Dar, dulci plăceri de oameni pătimași,
Mai bine mor, decât să fim vrăjmași.
Sensul versurilor
Sonetul explorează complexitatea iubirii și a trădării. Vorbitorul este rănit de faptul că persoana iubită i-a luat totul, dar alege să ierte, deși recunoaște durerea profundă cauzată de trădare. Preferă să moară decât să trăiască în dușmănie.