Scârbit de toate, chem odihna morții,
Văzând om bun pe post de cerșetor,
Și-un neica nimeni răsfățat al sorții,
Și cel cinstit trădat de jurător,
Și rangul pe nedrept atribuit,
Și a fecioarei cinste terfelită,
Și ce-i perfect total disprețuit,
Și forța de nevolnici copleșită,
Și arta amuțind sub tiranie,
Și nebunia în control mereu,
Și bunul simț considerat prostie,
Și binele în slujba celui rău.
Scârbit, din lume aș pleca cu timpul,
Doar că de mor, cel drag rămâne singur.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă dezgustul față de nedreptățile și corupția din lume, dorința de a muri fiind contracarată doar de grija pentru persoana iubită. Poetul este dezamăgit de valorile inversate și de triumful răului.