În niciun caz, când inimi se unesc,
Eu nu admit obstacol. Nu-i iubire
Iubirea schimbătoare, nici firesc
Să te retragi la prima rătăcire.
O, nu, iubirea e de neclintit,
Sub aprige furtuni înfruntă largul;
E-o stea pentru barcazul rătăcit,
Prețul nu-i știi, chiar de-i măsori catargul.
N-o-nșeală timpul, deși ochi și buze
Ajung și ele la cheremul sorții,
Iubirea nu se schimbă-n timp și nu se
Lasă învinsă până-n clipa morții.
Dacă greșesc cumva și-s dovedit,
Nicicând n-am scris, și nimeni n-a iubit.
Sensul versurilor
Sonetul explorează natura adevăratei iubiri, definind-o ca fiind constantă, neclintită și rezistentă la trecerea timpului și la dificultăți. Iubirea adevărată nu se schimbă și nu se lasă învinsă, ci rămâne o forță stabilă și eternă.