Virgil Carianopol – Însemnare

ÎnsemnareEste adevărat,Eu nu sunt cel așteptat.Eu nu iau munții în spateSă mă duc cu ei în singurătate.Nu am timp ani să număr,Nu pun secera lunii pe umăr.Eu nu iau soarele în mâini,Nu arunc cerul la câini.Eu trec prin viațăCa printr-o zi cu ceață.Tinerețea mea e o stradăPe care se topesc oameni de zăpadă.Eu nu aplec … Citește mai mult

Virgil Carianopol – Eu Nu Am Copilărit Cu Nimeni

Titu.Ce-mi pasă dacă femeia ta îmi face cu ochiulcând îi vor crește prin rochiemâinile amanților clandestini?Eu nu știu să flirteznici să vorbesc încetEu târăsc deziluziile după mine ca niște suferințeși plec strigând printre oameniprivițidacă sunt slab sau tăcuttrist sau mai scund cu o șchioapă ca spiritele voastrece vă pasăcând vă vorbesc de răucând fac poeme … Citește mai mult

Virgil Carianopol – O Mâinile Înnoptate

o mâinile înnoptate în rugăciunio mările cu sânii de dantelăo somnul trăind în concubinaj cu femeileo pădurile mergând cu cerbii prin frunzeo domniță cu părul spălat în legendăo castelul cu talia de țipăto cântecul rămas în drum ca un cerșetoro continentul cu țărmurile mâncate de linișteo pușcăriile fugind cu deținuțiio femeia mea pe care nu … Citește mai mult

Virgil Carianopol – Cotidian

Mă-ntrebi ce fac în stropul meu de viață?Mă scol la ora mea de dimineață,Le dau la flori și ierburilor toateSă bea argintul apei nestemate.Vorbesc cu pomii care-mi fac din cap,Că n-am putut de nici un vânt să-i scapȘi când se scoală-ai mei sunt îmbrăcatȘi stau de mult cu celălalt, la sfat.Cam pe la nouă-mi place … Citește mai mult

Virgil Carianopol – Între Ferestrele Tăiate

Între ferestrele tăiate de umbra voastrăOri în notele zornăind ca durereaAm întins mâinile după zarzărele coapte ale plecării.Am văzut tramvaieleCărând Bucureștiul la periferieDiminețile frecându-se somnoroase la ochiȘi m-am aplecat peste pervazul vorbeiCa peste un șanț.Dar nimeni nu va ști trecutul meu istoricTrecutul meu extraordinar exuberantTrecutul meu ridicolNimeni nu va desluși peisajulLăsat cu papucii la intrarea … Citește mai mult

Virgil Carianopol – Singur Singur

Pornim. Nu este nici drum, nici întoarcere,nimic în afară de noi acolo unde tu sau eune vom agăța de piatra limpedea unui chiot.Furtuni trec pe lângă noiîn rochii largi,ele știu să danseze, știu să iubească.Râuri asasinate așteaptă,râuri cu gaura adâncăa lunei în gât,ne privesc, ne cheamă.Apropie-te, salutăsub pământuri alte planeteși sângele istovitcăzut cu fruntea pe … Citește mai mult

Virgil Carianopol – Cine M-a Strigat

Cine m-a strigatcând îmi curățam flautul de cântece?Cine m-a cunoscutcând în suflet îmi putrezeau femeile de iubire?Cine mi-a întins brațelecând diminețile se târâu prin casă ca preșurile?Cine m-a întrebat de minecând îmi întorceam drumurile ca vitele de la pășune?Cine m-a mângâiatcând liniștea îmi crescuse pe frunte ca un mușchi?Oh mările atârnate de proră,deșerturile adormite cu … Citește mai mult

Virgil Carianopol – Dar Pentru Că

dar pentru că nu voi mai veni spre aurul cetăţiiştiu că vor creşte în mine bălăriile tăceriiştiu că va cădea tencuiala din inimă ca după o ruinădar am iubit ora aceastaîn care mă voi agonisi ca monedeleîn care mă voi inunda ca mlaştinile.ştiu că pentru voi orele cresc numai până la genunchidar mâinile nu se … Citește mai mult

Virgil Carianopol – Când

Când vrei să vezi prin timpul ce desparteŞi nu mai poţi străbate de desiş,Închide ochii şi-ai să vezi departeCe nu mai poţi vedea cu ei deschişi.Când vrei să fii de depărtări aproapeŞi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,Te depărtează şi mai mult de toate,Că depărtarea-apropie mereu.