Ca temelii în ziduri de cetate,
Luptând cu arma pentru dreptul sfânt,
Româncele, născând eroi de seamă,
Ne-au dat durată pe acest pământ.
Ele-au fost nume de Ştefani şi Ţepeşi,
De Mircea, Horea, Tudori şi Mihai
Şi de atâţi ce sângerară-n vreme
Pentru această inimă de rai.
Statornice-n iubire, când bărbaţii
Duşi la hotare se băteau aprins,
Arând şi culegând, ele ţinură
În inimi focul dragostei nestins.
Venindu-le copiii-nvinși din lupte
Nu i-au primit, deşi le erau sori,
Ci i-au trimis la oaste: ori să moară,
Ori să se-napoieze-nvingători.
Ca şi Carpaţii au stat în neclintire,
Au sângerat, dar au şi muncit cu rost
De-aceea luptă astăzi cu-ndârjire
Să nu mai fie iarăşi ce a fost.
Sensul versurilor
Piesa celebrează rolul femeilor române în istorie, evidențiind curajul, sacrificiul și contribuția lor la formarea și apărarea țării. Ele sunt văzute ca temelii ale națiunii, mame ale eroilor și păstrătoare ale valorilor.