Mircea Dinescu – Țăranii

Să scoatem untul din cocotieri,să scoatem untul din soldații tineri,din îngrășate, zilele de ieri,din gălbejite, zilele de vineri.din lămpile ce-au divorțat de gaz,din satele ce nu mai dau în clocotuntul voios și untul de necaz,din oase de ziar și rit de clopot.Și îngerul degrabă fie storscăci greva lui din ceruri ne condamnăsub aripa să-i punem … Citește mai mult

Mircea Dinescu – Felicită Spitalul

Felicită spitalul unde-ai venit să mori,că s-a jucat cu tine de-a focul pe comori.Spital – locomotivă care produce fum,spitalul societății române de consum.Păi dacă din cărbune se naște diamantul,nu-i bai că-n a ta groapă l-or azvîrli pe altul.Felicită deci morga, felicită și driculcă dă capitalismul din coada lui nea Nicu.Nu coada de la pește, nici … Citește mai mult

Mircea Dinescu – De Rerum Naturae

Încep din nou spectacolele: teiulîși joacă mireasma cabotină.Deus în machina și-a pus uleiul,totul e uns și totul e rutină. Marea și-a luat tainul –înecațiiprecum cosașii stau proptiți în raze,pe mal prelațiipritocira vinulla abator mugește boul Apis,cu lingurița vom gusta preaplinul –viața-i scumpă, timpu-i însă gratis. Și norii ce-au filmat o zi întreagăcu sila lor înaltă-deobiectivevomită … Citește mai mult

Mircea Dinescu – Trista Deturnare a Sinucigașului

Ți-ai uitat, Doamne, în omsclipătul sculei tale de-argint,ca un chirurg distratce coase-n pielea pacientului bisturiul și foarfeca.Altfel de unde această disperare fără adresă,ironia acestor lacrimi de împrumut?Epilepticul electrocutat de un îngerrămâne gravid,dar cine să-l moșească și să-i scoatăreveria din tâmplă?Sinucigașul din melancoliese aruncă de pe catedrala Notre-Dameși strivește-un copil în cădere.Cine l-a condamnat în zbor … Citește mai mult

Mircea Dinescu – Convertirea Nebunului

Oh, aiurit îmi preparîngerul în eprubetă,lampa mănâncă ziarblândă și analfabetă.Parcă mușcat de-un îndemnlucrul își iese din fire,pieptăn un scaun de lemnbeau înăcrită psaltire.Nunți se-ntețesc prin veciniploaia coboară în sâmburi,morții își poartă seninisângele galben pe câmpuri.Vin saltimbancii din sudplini de pecingini și raze,slava e și-n așternutslava chiar și în obraz e.Când să le strig că-n zadarcred … Citește mai mult

Mircea Dinescu – Revelația Evadatului

Țara mea tunsă chilug,sora mea de detenție și singurătate,trage octombrie la cântarși hainele mele parmiriștile tale vărgate.Cu varul stins al feței chinuitespoiră magaziile. Golaniidin craniul tău fac zaruri măsluite.Ce-am pierdut? Doar anii, numai anii..O, sfâșiat de sud,mâncat de nordși digerat până-n străbuni de pustăo să dispar ridicol ca un lordsub fustele țigăncilor, sub fustă..Erou, ba … Citește mai mult

Mircea Dinescu – Soră și Frate

Instrument cetos cu coardeși burdufuri și pedală,moartea vine și-mpartefiecăruia egală.Doi cartofi se iau de mână,două frunze-și spun adio,fata popii e-n fântână,griul-i alb și mort în piuă.-Frate, frate, unde-ți e sora?-Sus în turn să nască ora.-Soră, soră, unde-ți e frate?-Jos la Balgrad, sub cetate.

Mircea Dinescu – Privighetoarea Secolului XX

Din fiecare veac coboară un cal să ronțăie statui,zadarnic încercați să-mi puneți pe limbă lipitori abstracte,orgoliul meu e să-mi plimb rana într-un vagon de clasa-ntâi,norii ghimpați să-i trec în silă ca îngerul lipsit de acte.apoi să car pământ cu gura peste orașele din zori,în piei de iepure ghitara să mi-o îmbrac, să vină câinii,s-aud cum … Citește mai mult

Mircea Dinescu – Dați-i Și Mesei de Bucătărie o Șansă

În plin naufragiu cu porțelanul de Sevres în brațe,bolborosind în vechea limbă-a incașilor(ca toți naufragiații am devenit penibil de cult)cu pietroiul de Sevres în brațevă strig și vă strig:dați-i și mesei de bucătărie o șansă,lăsați-o să se mărite cu minesau măcar tejghelei băcanului,scândurii ofticoase de gard.O, Doamne, cum ai rânduit tu fructele taledeparte de buzele … Citește mai mult