Să scoatem untul din cocotieri,
să scoatem untul din soldații tineri,
din îngrășate, zilele de ieri,
din gălbejite, zilele de vineri.
din lămpile ce-au divorțat de gaz,
din satele ce nu mai dau în clocot
untul voios și untul de necaz,
din oase de ziar și rit de clopot.
Și îngerul degrabă fie stors
căci greva lui din ceruri ne condamnă
sub aripa să-i punem grâu și orz
ca să intrăm cu plugu-n el spre toamnă.
hectare de albastru arendând
celor de vor să mai câștige-o pâine,
îi vom muta în aer rând pe rând
cu groapă de mormânt pe-un lanț de câine,
țăranii florii soarelui de șanț
suciti cu fața către soare-apune,
cu coviltire, cu mormântu-n lanț,
lătrând spre sângeria lor pășune.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume rurală în declin, unde țăranii sunt exploatați și sacrificați. Imaginile puternice sugerează o pierdere a identității și o legătură ruptă cu natura și tradițiile.