Am iubit urâte dar deștepte
și frumoase fără capacități,
n-am avut iubirea cea dintâi
n-a avut răbdare să m-aștepte.
Îngerul ca unghia întoarsă
mi-a crescut în carne dimpotrivă,
mi-ați adus la naștere colivă
și la groapă dric cu cioc de barză.
Zilele bolesc pe-aici ca anii,
anii – zilieri trecuți prin fermă.
Vă uitați cu binoclu-n scară
cum vâslesc strămoșii mei, țiganii.
Haida-de! De-a lungul și de-a latul
m-ați vânat când nu eram acasă.
Chiar și-acum când stau întins pe masă
eu sositul râd de eu plecatul.
Sensul versurilor
The song reflects on a life filled with flawed relationships and missed opportunities, culminating in a contemplation of death and the speaker's legacy. There's a sense of regret and bitterness towards those who judged and pursued him during his life.