Mircea Dinescu – Pagina 3

Urma Călătoriei

Pictorul ratat / așteaptă vânturi prielnice / să bată-n pânza lui albă, / să-i mute … →

Instrument cetos cu coarde / și burdufuri și pedală, / moartea vine și-mparte / fiecăruia … →

Din fiecare veac coboară un cal să ronțăie statui, / zadarnic încercați să-mi puneți pe … →

În plin naufragiu cu porțelanul de Sevres în brațe, / bolborosind în vechea limbă-a incașilor … →

Capra mănâncă trandafirii grădinilor / municipale / ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi / nu … →

Au înflorit cartofii în Marmația / și voi tocmai acum plecați spre sud / când … →

Ce extaz? Ce șampanie? Ce picioare? / Ce îngeri nedeclarați?! / Nici plăpumi. Nici ceai … →

Se zguduie orașul de plânsul tău, adio, / și gloria-i vândută și stârvul poartă bici, … →

Câtă Veneție consumă omul până ce moare / hamal al umbrei umblă cu ploaia parcă-n … →

La nunta morții mele, dacă-i nuntă, / s-or bucura mai mult viermii, săracii, / prietenii … →