La ce folosesc prietenii
când plictisit într-o dimineață deschizi butoanele aragazului
să încălzești ceaiul
și cu chibritul în mână
ezitând
te joci dintr-o dată cu moartea?
Ei opun totdeauna cancerului o pungă cu portocale
ei sunt dispuși multă vreme să te vorbească de bine
sparg câteodată un pahar în amintirea ta
îți donează 100 de grame de sânge
pe care ți-l vor scoate-n obraz la prima beție
îți pierd imaginea într-un lan de trestii de zahăr
până cancerul se dovedește a nu fi cancer
și mirarea se schimbă în dezamăgire
și însănătoșirea începe să ți se pară dubioasă și de prost gust
și tot ce te va mai mișca de aici înainte
ce te va mișca într-adevăr
nu va fi nici bătaia ceasului
nici muzica
nici libertatea
ci doar buldozerul
care îți mișcă scaunul
Sensul versurilor
Piesa explorează deziluzia și alienarea individului confruntat cu boala și cu reacțiile superficiale ale prietenilor. În final, nimic nu mai are importanță, doar forța brută și impersonală a buldozerului mai poate produce o reacție.