Mi-e urât și sunt trist și n-am cui să vin ‘n-ajutor,
În ceasul când inima geme..
Dorințe!.. Ce rost ca zadarnic și veșnic s-adori?..
Iar anii să treacă și să te tot cheme!.
Să iubești doar vremelnic îți pare a fi mai ușor,
Mereu să iubești nu se poate.
Dacă-n tine privești, trecutul îți pare un nor
În care plăcerea și chinul sunt moarte.
La ce bun iubirea? Oricând suferința sa dulce
La glasul rațiunii dispare;
Iar viața, de-o privești cu-atenție mută și rece,
E-o glumă prostească și fără culoare..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de tristețe și dezamăgire față de viață și iubire. Vorbitorul se simte singur și consideră că iubirea aduce doar suferință, iar viața este lipsită de sens și culoare.