Versuri corectate și adnotate
Spargeți zidul închisorii!Luminoase zări mă cheamă.Dați-mi fata cu ochi negri,Calul meu cu neagră coamă.Să sărut frumoasa fatăȘi pe cal sărind deodatăSă m-avânt săltând în scăriCătre limpezile zări!Dar cine-ar putea să spargăGratii, ziduri și zăvor?Fata cu ochi negri doarmeÎn bogatu-i foișor.Calul fără frâu aleargăLiber pe câmpia largă,Zburdă-n voie și-și ia vântFluturându-și coada-n vânt.Singur fără alinare,Zidurile greu … Citește mai mult
Mi-i dragă țara mea; e-o dragoste ciudatăPe care mintea mea n-o poate-nvinge.Nici gloria plătită greu, cu sânge,Nici datinile sfinte de-altădată,Nici liniștea încrederii deplineNu pot avea vreun farmec pentru mine.Dar îmi sunt dragi – de ce? nu știu nici eu –Pădurile întinse care foșnesc mereu,Tăcerea rece-a stepei și râurile careCuprind, când se revarsă, câmpia ca o … Citește mai mult
Ce trist privesc tabloul acestei generațiiCu viitorul sumbru sau gol la infinit,Plecată sub povara atâtor generații –Vlăstar prea crud, în lene-mbătrânit.Am moștenit din leagăn averea părintească:Înțelepciune stearpă în sipet greu de vini,Un drum de viață neted, făcut să ostenească,Așa cum râzi în silă printre meseni străini.Ce bine-i și ce-i rău – puțin ne pasă!Abia în … Citește mai mult
Poveste Orientală.Partea I.Mâhnitul Demon, singuratic,Peste pământ zbura tăcut,Și fruntea lui ca de jăratecÎși amintea despre trecutCând în lumină orbitoareCa heruvim el strălucea,Și când cometa călătoareSchimba cu el o salutareȘi-alintător îi surâdea;Când dintre neguri de vecieSetos de-a ști, sta urmărindToți aștrii-n caravană viePrin necuprinsuri pribegind ;Și fericit putea sa fieCa-ntâia lumii creatură,Străin de îndoieli și ură,Și … Citește mai mult
Pe Niprul furtunos, pe-o neagră stâncă,Un tânăr arbore trăieşte;Nici zi, nici noapte vântul n-are-astâmpărŞi fără milă-l chinuieşte,Îi smulge frunza, spre pământ l-abate,Dar apelor să-l dea, nicicum nu poate. Aşa-i şi omul trist lovit de soartă;Deşi dorinţele-i sînt mute,Sub lună singur mohorît îşi poartăRuinele vieţii lui trecute;Nădejdile-i silit să le gonească,Iubind, să-i fie teamă să iubească!
Mi-e urât și sunt trist și n-am cui să vin ‘n-ajutor,În ceasul când inima geme..Dorințe!.. Ce rost ca zadarnic și veșnic s-adori?..Iar anii să treacă și să te tot cheme!.Să iubești doar vremelnic îți pare a fi mai ușor,Mereu să iubești nu se poate.Dacă-n tine privești, trecutul îți pare un norÎn care plăcerea și chinul … Citește mai mult
Sorbi cupa vieții. Dar când sorbi,Pe dalbele-i chenare,Din ochii-nchiși, din ochii orbi,Curg lacrimile-amare.Când de pe ochi, pe-al morții pragSmulgi ultima năframă,Vezi că și ce ți-a fost mai dragCa vălul se destramă.Și că în golu-i auritDin cupa cea măiastrăDoar visul nostru l-am sorbit –Ea, nu era a noastră.
Că n-o iubesc și n-o ador,Așa mi-a spus cu nepăsare,Vrând nesfârșitul să-l măsorȘi dragostei să-i pun hotare.Disprețuindu-i măreția,O clipă doar, ea-mi dovediCă nu pot alunga robiaCe sufletul mi-l copleși.Că nimeni lanțul nu-mi doboară,Că liniștea mi-e doar atât:Un glas de heruvim ce zboarăPeste-un infern posomorât.
De-o parte, -n tăcere, boieriiAşteaptă spectacolul serii;În mijlocul lorStă regele falnic pe tron;În cerc, pe înaltul balconStau damele-n roi sclipitor.Dar iată, la semnul regal,Scrâşnind se deschide-un portalŞi iese un leuCu umbletu-i greuŞi-n juru-i priveşteRegeşte.Îşi scutură coamaŞi cască alene,Apoi se întinde-nNisipul arenei.Din nou un semnal –Şi-un tigru în saltu-i mortalŢâşneşte săgeatăŞi iată,Pe leu întâlnindu-l,Răcneşte, se-ncinge,Apoi ciudatÎşi … Citește mai mult
Un rege bun puteai să fii.N-ai vrut. Și ți-a plăcut să creziCă poți poporul-n jug să-l ții.Nu-i cunoșteai tu pe francezi!Există judecată chiarȘi pentru țări pe-acest pământ;Și-n timp ce alergai fugarCoroana ți-a căzut, s-a frânt.Cumplită luptă s-a-ncins!Sub steagul libertății, duhulRevoltei în popor s-a-ntinsȘi-un singur glas umplu văzduhul.Mult sânge la Paris a curs!O, cum plăti-vei tu, … Citește mai mult