Mihail Lermontov - Versuri.pro

Romanța

Pe-al mării țărm stă dârză o stâncă-ntunecată, / Pe fruntea ei, un trăsnet se abătuse-odată. … →

În clipe de amărăciune / Când scârba mă cuprinde, / De-o mângâioasă rugăciune / Eu … →

Mă iartă! cea din urmă oară / Ne întâlnim şi mâna-ţi ţiu. / Mă iartă! … →

Te-asigur, nulitatea-i un dar pe-această lume. / La ce bun glorie, profunde cunoştinţe, / Talent … →

Pumnalul meu luceşte-n podoaba-i aurită, / Tăiş fidel şi veşnic treaz; / Oţelul lui păstrează, … →

În fum de nori furtuna urlă / Pe noaptea apelor adânci, / Se-nalță marea ca … →

Cum freamătă cetatea, sublimă și nebună, / Măreața Romă urlă-n arenă aplaudând – / Doar … →

Răsfățat de muzele viclene, / Cu sufletul zelos, sentimental, / Eu nu râvnesc celestul ideal, … →

Moartea poetului / – – – – – – – – – – – – … →

Zăceam, la ceasu-amiezii, într-o vale / Din Daghestan, în piept cu-o rană grea; / Şi … →