A munților senină frumusețe,
Și umbra verzilor castani în floare,
A râurilor curgere agale,
Acolo unde piere-orice tristețe;
Vuietul mării, țărmul de poveste,
Ascunsul după deal apus de soare,
A turmei decuseară adunare,
Blândul război al norilor pe creste;
În fine, tot ce-n rara ei splendoare
Atât de felurit ne dă natura,
Tortură (dacă nu te văd) devine.
Căci, fără tine, mă cuprinde ura;
Trecând, de câte ori sunt fără tine
Din plin extaz în plină disperare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frumusețea naturii, dar subliniază cum această frumusețe devine o tortură în absența persoanei iubite. Natura, odată o sursă de bucurie, acum accentuează sentimentele de dor și disperare.