Și sunteți din Valladolid? Din valea-n care
miroase totul! Câtă ironie!
Amirosiți a roze într-o Alexandrie
ce vrea din trup să scoată mai multe decât are!
Lăsați plimbatu-n birjă, doamne-ncântătoare,
cu talii dulci, că doi catâri, se știe,
mai zdraveni ca acesta ce îmi dădură mie,
plimbă pe străzi rahatul de parc-ar fi o floare.
Și nu e drept pentru cel care, fără cuie,
v-a pus în sus cu burta și v-a dat mărunte
fioruri, alte inimi să-ngenuncheați pe stradă.
Bun de-altceva balconul, aici, ziua nu e
decât să ispitească ochii de sub frunte
și noaptea să ațâțe ochiul de sub coadă?
Sensul versurilor
Sonetul satirizează ipocrizia și desfrâul unei doamne din înalta societate, sugerând că frumusețea și farmecul ei ascund o realitate vulgară și imorală. Poetul critică superficialitatea și pretențiile acesteia, demascând contrastul dintre aparențe și adevăr.