Jose Eustacio Rivera – Versuri.pro

Învăluită-n Beznă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Învăluită-n beznă jumătate
Stă stânca c-o grosime foarte mare,
Și când amurgul pleacă, o rumoare
Cu un parfum de busuioc răzbate.
Colo-n frunziș o viață se sfârșește;
iar păsări gem simțind a ei durere;
voci blânde plâng, și în acea tăcere
o stea aprinsă lângă mal plutește.
A mea ființă, care-i luminată,
mâhnită e de jalea întunecată;
apoi, când și în zare se înnoptează,
dispar și eu ca plutitorul plaur.
iar duhul meu prin munți vagabondează
părând un mare licurici de aur.

Simțind

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Simțind că-n al meu spirit umplut de întristare
romantica tandrețe începe să răsară,
mă duc să sărut steaua ce-a apărut pe seară
plecat peste fântâna cu ape-amăgitoare.
Și când spre apa-aceea albastră și lucioasă
mă-nclin cu a mea gură de duioșie plină,
aud parcă o voce, mai mult decât divină,
a celei care poate pe mine e geloasă.
Crezând că tu în spirit acolo ești prezentă
întorc spre tristul pampas privirea insistentă;
dar nimeni!.. Doar amurgul cu roza lui culoare.
Dar, vai! când eu departe mă uit cu neputință
deasupra mea, în taină și plin de umilință,
un palmier suspină, cuprins de-nfiorare.

Sunt Liniștit [Sereno de Humildad]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt liniștit, și-amiaza mă găsește
înconjurând pășunea și padocul,
și când vin vaci și-aleargă în tot locul
foșnește iarba care-acum pălește.
Se-aud apoi viței mugind în spate,
căci poarta de la țarc e ferecată,
și vacile privesc spre ei îndată
cu dor matern și plin de puritate.
Dar când lumina a început să moară
simt vacile mâhnirea cum coboară;
și-atunci, cuprins de o melancolie,.
pe-un vârf de deal aflat în depărtare
un vițeluș lansează o chemare
ce sfâșie tăcerea pe câmpie.

Aripi de Mătase

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Urmând mireasma unei odihne zâmbitoare,
un fluture în zboru-i trecea prin văi montane
şi aprindea în aer trasee diafane
cu safirii petale, subţiri şi schimbătoare.
Şi în a lui plutire pătrunsă de tăcere
el luminează grote, ca azurii paiete;
şi raze cad întruna pe câmpuri şi boschete,
iar soarele suspină în blânda adiere.
În foşnet de chinchină şi zgomot de liane,
luceşte în frunzişuri pe dealuri şi tăpşane,
punând argint în codri pe florile frumoase.
Şi mândru că luceşte cu-atâta claritate,
el trece pe deasupra cristalelor curate,
tăcut şi fără umbră, cu aripi de mătase.

Cellei Divine Între Femei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Privind spre soare cu aripa tremurând,
cu luciul ei de piatră nestemată,
zbură într-o zi spre ochii tăi de fată
speranţa mea, precum un fluture plăpând.
Te-a dezmierdat pe păr cu drag şi în delir;
însă privirea ta a ars-o îndată,
şi-atunci s-a dus spre-o zare mai curată,
cătând un alt azur.. cătând alt trandafir.
Dar în zadar febril târcoale tot dădea,
când seara s-a lăsat căzu în palma mea
ca o petală mare, fără viaţă.
Şi fiindcă de-ai tăi ochi a fost pârlită,
cu-aripa sa cuprinsă de albeaţă
pe inima mea zace răstignită..!

Lăsând pe Câmpuri Urme Întipărite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lăsând pe câmpuri urme întipărite,
cu jug la gât, în blândă legănare,
doi boi părând că nu mai au vigoare
treceau pe lângă vacile smerite.
Cu pieile-nțepate și lovite
se-ncruntă, dar sunt bravi în tulburare;
când cel ce-i mână cântă cu ardoare,
ei triști rotesc pupilele mărite.
Plâng roțile, cureaua e rebelă
și scârțâie pe coarne, iar cărarea
pe margini are spumă – ce dantelă!.
Și în lumina serii, ca topazul,
ei trec prin praful care umple zarea,
de-obidă plini că i-a lovit necazul.

Lăsând Pe Mal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lăsând pe mal bărcuța azvârlită,
pe sub banani eu m-am pierdut îndată;
și-ntins la umbra-aceea minunată,
am devenit ca apa liniștită.
Îmi parfumez poetica angoasă
acolo, pe plantația cea sfântă;
mă-ntorc la râu, dar visul mă frământă
și simt din ochi că lacrimi se revarsă.
Cu inima ca menta de-aromată
o pasăre aud cum trist oftează;
și singur sunt pe plaja izolată.
iar când în barcă urc la înserare,
pe unde ea tăcut înaintează,
în baltă văd cum stele dau în floare.

Cu Legănări Ușoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Împrospătează vara cu legănări ușoare,
un palmier ce câmpul tăcut îl decorează;
Și în a lui visare însingurat oftează,
În râu vărsându-și jalea sub soarele ce moare.
Aprins de raza care tot golu-l înroșește,
simțind suflarea nopții, în vârf puterea-i piere;
Și franjurii cu milă șoptesc și cu durere,
atunci când vin cocorii pe-un cer care jelește.
Pierdut în ceața deasă, de briza călătoare
e răcorit cu multe săruturi delicate;
Și când din frunze cerul îndepărtat dispare,
se-abandonează nopții tăcute ce sporește,
Și-n diafana limfă cu curgeri argintate
de stele se încarcă și mândru strălucește.

O Greier Ce Vibrează

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O, greier ce vibrează: al tău cânt se aude
în fiecare vară în albăstria zare,
şi-n tremurul de aripi cu ochii văd un soare
ce raza îşi aruncă şi jos prin văi surâde.
Când m-ai văzut în pampas ţi-ai încetat cântarea,
eu rătăceam în raza luminii pieritoare,
şi printre palmierii cuprinşi de legănare
am cunoscut iubirea şi-am învăţat visarea.
Azi, când duioase ceţuri se lasă-n preerie,
al meu suflet aşteaptă, dar ce, nici el nu ştie;
să fie soare iară, să urci către lumină!.
În stepa cea eternă nori trişti să nu se-aştearnă..
Dar tu îţi curmi cântarea, c-acum aici e iarnă
şi peste munte neguri grăbite o să vină.

E Undeva o Apă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E undeva o apă salmastră, izolată,
care când luna-n noapte revarsă lucruri bune
din cornul abundenței, începe să adune
crâmpeie de lumină albastră și curată.
La un izvor visează să curgă-n ea odată,
orfana ce de șansă în viață nu dispune,
și c-o rumoare slabă, evlavioasă spune
o rugăciune care în cer e ridicată.
Dar când se lasă seara și poleită-i zarea,
solemn vreo vacă trece, urmând încet cărarea,
prin pajiștea aceea frumoasă și bogată;
și-având pupila neagră aproape adormită
sărută cu tristețe cea limfă chinuită
a apei care este mereu neconsolată.