Privind spre soare cu aripa tremurând,
cu luciul ei de piatră nestemată,
zbură într-o zi spre ochii tăi de fată
speranţa mea, precum un fluture plăpând.
Te-a dezmierdat pe păr cu drag şi în delir;
însă privirea ta a ars-o îndată,
şi-atunci s-a dus spre-o zare mai curată,
cătând un alt azur.. cătând alt trandafir.
Dar în zadar febril târcoale tot dădea,
când seara s-a lăsat căzu în palma mea
ca o petală mare, fără viaţă.
Şi fiindcă de-ai tăi ochi a fost pârlită,
cu-aripa sa cuprinsă de albeaţă
pe inima mea zace răstignită..!
Sensul versurilor
Piesa descrie o speranță fragilă (reprezentată de un fluture) care zboară spre ochii unei femei, dar este respinsă și distrusă de privirea ei. Fluturele, ars de această privire, cade fără viață și se răstignește pe inima naratorului, simbolizând durerea și pierderea suferită.