Lăsând pe câmpuri urme întipărite,
cu jug la gât, în blândă legănare,
doi boi părând că nu mai au vigoare
treceau pe lângă vacile smerite.
Cu pieile-nțepate și lovite
se-ncruntă, dar sunt bravi în tulburare;
când cel ce-i mână cântă cu ardoare,
ei triști rotesc pupilele mărite.
Plâng roțile, cureaua e rebelă
și scârțâie pe coarne, iar cărarea
pe margini are spumă – ce dantelă!.
Și în lumina serii, ca topazul,
ei trec prin praful care umple zarea,
de-obidă plini că i-a lovit necazul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă rurală, concentrându-se pe boii care muncesc din greu pe câmp. Versurile transmit un sentiment de melancolie și oboseală, dar și de rezistență în fața greutăților vieții.