Jorge Luis Borges – Pagina 18

El

Văd ochii trupului strălucitoarea / Lumină-a soarelui şi mâna ta / Atinge fir de praf … →

De aur ceață, apusul luminează / Fereastră largă. Manuscris muncit / Așteaptă, încărcat de infinit. … →

Cum să te invoc, delicată Engliteră? / E vădit că nu trebuie să încerc / … →

Bărbatul era searbăd. Oarba-i soarte / fu ca femeia lui să nu-l iubească. / Oricine-o … →

Lumina intră, și mă cațăr lent / Din vise vane-n vis împărtășit, / Iar lucrurile-și … →

Din nesfârșite roze fără nume, / Ce-n hău de timp mereu s-au rătăcit, / Vreau … →

Mai nalt decât ceilalți, înainta, / Om între oameni, rătăcit de lume: / Abia dacă-i … →

Pentru Susana Bombal. / Când veacuri cinci s-au scurs de la Hegiră, / Dat Persiei … →

După nenumărate generații / oamenii au înfiripat noaptea. / La început era orbire și vis … →

Din stirpe sunt de pastori protestanți / și de soldați latino-americani / ce s-au bătut … →