Cutreieri câmpul castilian întinsul
Și nu îl vezi. Privirea-ntoarsă-i, dură,
Spre un verset dintr-a lui Ioan scriptură,
Obscur, și-abia de bagi de seamă-aprinsul.
Apus. Lumina slabă joacă-n zare,
Se stinge-ncet. În răsărit învie,
Rânjind enormă, luna stacojie,
Oglindă a Mâniei milenare.
Ridici privirea și o vezi. Un gând
Ce te-a muncit cândva fugar revine,
Apoi se pierde. Fruntea-nnegurată.
Ți-o pleci și mergi nainte cugetând,
Dar versul ai uitat că-i scris de tine:
Și epitafu-i luna-nsângerată.
Sensul versurilor
The poem reflects on the themes of aging, regret, and the fading of inspiration. An old poet, detached from the world, is haunted by past thoughts and confronted with the symbolism of a blood-red moon, representing a forgotten verse and his own mortality.