Există ce-a fost: sabia încăpățânată
a sasului și metrica sa de fier,
mările și insulele exilului
a fiului lui Laertes, aurul
Luna persană și grădinile nesfârșite
de filozofie și istorie,
aurul sepolcral al amintirii
iar la umbră mirosul de iasomie.
Și nimic din asta nu contează. Demisionat
exercițiul de versuri nu te salvează
nici apele visului, nici steaua
ca în noaptea zbuciumată să uite zorile.
O femeie este grija ta,
la fel ca ceilalți, dar asta este ea.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de pierdere și inutilitate în fața trecerii timpului și a dezamăgirilor. Amintirile grandioase și reperele culturale își pierd semnificația în comparație cu durerea personală, sugerând că o relație pierdută eclipsează tot restul.