Viking al stepei, Carol ce-ai domnit
În țara suedă, de la miazănoapte
La miazăzi vestit ai fost prin fapte
Ce, spre-a-ți cinsti strămoșii-ai săvârșit.
Plăcerea ta a fost războiul care
Te face vrednic de a fi cântat
Și pomenit în veac, căci neînfricat
Te-ai aruncat în apriga-ncleștare.
De ești biruitor ori ești înfrânt,
Nu-i păsa sorții nepărtinitoare.
Ale monedei două fețe sunt.
Doar vitejia e nepieritoare.
Căci lespedea de piatră e uitare,
Rug înghețat pe un pustiu mormânt.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unui conducător războinic, Carol, subliniind curajul și vitejia sa în luptă. Se meditează asupra efemerității vieții și a importanței de a fi neînfricat în fața sorții, deoarece doar faptele eroice rămân în amintire.