Versuri corectate și adnotate
Scapără-n vrăiște luna prin nori.Meri-s în albe mantale de flori.Umbra din nori și măruntă-i și blândă.Ea lângă lună albastră-i, plăpândă.Prin frigul molcom de-alei foșnitoarecearcă să-ngâne o privighetoare.În casă, -n beznă, în geamul deschisCosițe-mpletește o fată din vis.Dulce și nouă, poveste de vară,Ah, lumilor spusă a mia oară.Versuri tălmăcite de Traianus
În verde-adânc şi de pădure,Mereu uscat şi neuşor,Sub munte, într-o văgăună,Bate din pietre un izvor.Fierbând, se joacă şi, grăbit,Învârtejindu-se-n cristaleEl pe sub ramuri de stejar,Sticlă topită, fuge-n cale,Iar ceruri şi păduri pe rândPrivesc, pline de-ngândurare,Cum oglindi-tu-s-au şi cumTrece mozaic de izvoare.* * *Steauă, ce tremură peste sumbrele mări.Şi sub nuferi ascunşi în grădină va poposi,Flăcăruie … Citește mai mult
De m-aș fi iubit pe mineNu era cu mai mult rost?Să nu mai știu ce a fost,Cum și tu-ai uitat, prea bine.Nu mă-nspăimântam de visȘi tăceri, și nopți eterne:Înecații ochi, pe semne,Bucuros i-aș fi închis.
Pompei! De câte ori am străbătutAceste străzi! Însă Pompei cel mare,Mai trist în țintirim mi s-a părut,Mai mort, mai pur din foi de arhivare.Sunt eu de vină că uitat-am tot:De unde-a fost cu traiul fiecare,De ziduri frânte și de-un sarcedot,Rotit în hora tămăduitoare!Țin minte numai urmele romane,Călcate-n roți, porți sigilate-n stele,Grădini, Vezuviu, văile-n toptane.Era o … Citește mai mult
Și bondari prin flori, spice, aerul ierbii,Și-azuriul căldurii din vânt.Rătăcitul fecior va fi Domnul să-ntrebe:„Fericit tu ai fost pe pământ?”.Toate, toate-am să uit și voi ține doar minteCalea stepei prin iarba-n mănunchiȘi în dulcile lacrimi îmi voi pierde cuvinteLa miloșii genunchi în genunchi.
Ploaie de aur, rară şi dorită,Plus două curcubeie, iar spre sudCad stelele pe-o ramură, tihnită,Grădina pustiită de agudÎn umbra nourilor se distinge,Umbreşte-o pasăre, rămasă gândul meuŞi proaspăta lumină-n curcubeuVerzuie-violetă se răsfrânge.Versuri tălmăcite de Traianus
Și păduri, dar și iarbă, și grâne, și flori,Și noroi și splendori și văzduhul ceresc.Va veni timpul, când Domnul întreba-va pe fiul rătăcitor:“Fericit ai fost, oare, în trai pământesc? ”Și-o să uit despre tot și îmi voi amintiDrumuri vechi de câmpii între iarbă și grâu, ce le știu,Și necontenit plângând să-i răspund nu voi mai … Citește mai mult
Când mă trezesc − prin geamul din grădini,Aceiași fulgi și-același luci polar,Iar în odaie − beznă. Ca-n străiniAscult și-aștept un pocnet din hambar.Sunt șoarecii sau lemnul putrezit.Dar ce sfială pare-a fi stârnit.Un singur semn de după ușă-ncepeÎn polița ce-atârnă în perete.Dar a tăcut, a amuțit. Cum sunăVibrând în aer − gheață netopită −Perdelele lucind sub … Citește mai mult
Tristețea mea e liniștităȘi-apoi din an în an mai fixVăd zarea-n care, toropită,Albea al verii fum pieziș..Așa în tihna unei vileMarine-auzi al toamnei val,Cum auzi glasul de sibile,Orb, curajos și triumfal.Așa în zarea stepei moarteSe-aude-un clopot de cetăți,Liniștitor și prea departeDe mici și pămîntești tristeți.
Va fi o zi și-am să dispar, decis,Iar în ungherul veșnic pustiitVa fi un scaun, masa mea de scrisȘi chipul simplu, trist și învechit.Va tot zbura, demult îmbătrânit,Un flutur colorat în unisonȘi căutând ceva la nesfârșitPeste, întreg, albastrul monoton.Iar cerurile fără de cuprinsZilnic privi-vor printr-un geam închisȘi marea cu întinsu-i siniliuVa tot vâsli în largul … Citește mai mult