Venise noaptea, jar stelar pe prund.
Drum de nisip, parcurs de caravane
Şi Calea Robilor şi-un semn zălud,
Albind în joc de fulgere la vame.
Era în fumu-nalt şi străveziu,
După Iordan cădea în munţi cu zorii.
Stafii şi umbre, drumul cenuşiu
Urcau în stele, -n ţări apuse-n glorii.
Noi prin nisip păşeam după cămilă.
În beznă pielea ei mişca bizar
Subţire, ţeava unei puşti, fragilă.
Trăsura scârţâia în vârf de deal
Şi fruntea-n nelumina nopţii clare,
De stele ninsă, lumina o zare.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie nocturnă misterioasă printr-un peisaj străin, sub lumina stelelor. Călătoria pare să aibă o conotație spirituală sau simbolică, sugerând o căutare sau o trecere spre un tărâm necunoscut.