Eu − o simplă fată pe maidane.
El − pescar, om vesel, ca oricând,
Duce pânza albă pe limane,
Multe mări şi râuri cunoscând.
Spun, că pe Bosfor ar fi mai bune
Fetele greceşti.. Se-nneacă, moartă,
Alba pânză.. Neagră-s şi subţire..
Poate, nu se-ntoarce niciodată!
Aştepta-voi vremuri rele, bune..
N-o să vină, totuşi, am să plec
Şi-aruncînd în mare mreaja lunii
Cu cosiţa neagră-o să mă-nnec.
Sensul versurilor
O fată suferă din dragoste pentru un pescar. Disperarea o împinge spre un gest extrem, alegând să se înece în mare.