Ion Pachia-Tatomirescu

Ion Pachia-Tatomirescu – Cu Ea-n Inel Desăvârșind Exodul

de

Salumoș, crinul mi-este pur adaoscât aburește dava-n vremuri, burgul,spre-a mărunți genunea, prund la haos..!.Nunta-mi dintâi în ceruri, ochi-amurgul,sobor de zbor, trei sulițe-am drept naos –și zece raze de-andezit, și murgul..Când Yangul-soare-ademenește Yinul,pecetluind întregii Ființe modul,e-o infinit de-adâncă apă-n plodulblând, gordian, secundei nopți – pelinul..Nou Făt-Frumos, aprind în beznă crinulși-ntre oglinzi l-ascund spre-a trece rodulla casa-mărului, … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Zalmoxis al IX-lea

de

Pe-al Tău drum prea vast, lumea-mi Ți-e balast, nori o-ntornadează, nouri o gonflează:pe pământ, cu fast, în ceruri, fantastic,cu-ntrupări de frază, chiar şi de nefrază,drumului Tău vast, în stelar balast..Pe-al Tău drum rugos, din frunţi de-abanos,trec plaiu-Ţi mirişte, -n ochi de zmeurişte,eu, luminos os, în trup-timp ceţos,ce-ntr-o mărginişte pare să se miştedin drumul grunjos, de-ochi … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Pământul Văzut Ca O Varză (Holopoem)

de

Mulțumesc, Doamne, că mă lașisă stau călare,pe-această-nsomnorată protuberanță a soarelui,chiar în dreapta Ta..!De-aici văd bine pământul,și-l aleg, Doamne, între două respirații,pentru vremelnicia germinației de gând,pentru foșnetul oceanelor de neuroni..Cum respiri, Tu, Doamne, o datăla șaptezeci de milioane de ani înmuguriți, înfrunziți,înfloriți, rodiți, vestejiți, poleiți în aramă, în aur,în argint, în toate..Examinat mai cu atenție, Doamne,pământu-i … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – De Fulger Transpirat și de Trăznet Îngenuncheat-Interior

de

Burlanul de material plastic – dirijorul apei pluvialede pe acoperiş, prin holul mic, pe lângă balamalele uşii,de la intrarea roz-cotidian în cosmicul meu apartament,ca o vulcanic-ruptură de stil, cât buzunarul stâng,pentru tutun, al lui Dumnezeu, după proiectulunui inginer de parfum prezidenţial-socialist, în conductacolectoare de la subsolul blocului nostru de betonantiseismic, azi-noapte, către ora zero, sub … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Glosar de Cuptor

de

Taina mea cerească, luna-ntre antene,focul dintre gene să te cucerească..Domnul mă ferească printre pământene –sfinte, ori mirene –, când vor să iubească,ori să mă-ngrădească în măiastre pene..!.Nu mai duc la mrene dorul să mi-l crească,în solzi să-l umbrească, să-l pună-n catrene –fluviu-i cu bulboane ce tot dau migrene,fluviul ca un tren e, ori ca o … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Glosar de Florar

de

Ochiul din făină, slana frunții mare,irisul din zare vor nea-calamină..Sferuța afină de-mi sare-n cărare,peșterii, mic far e, ori un an-lumină,labirint-grădină, mare-n murmurare..Înaltă trădare, stea cu-adrenalină,nicotină fină, fum de lumânarecu gerontofilă, droguri, depravare,cosmică feștilă, lumea-n sânge le-are..De-i columbofilă, visu-i de neștire,de-i cu aburire, prea-i umil-textilă,de-i sfântă copilă, schimbă iutea-i fire..Ea nu dă de milă nici pentru … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Brusture

de

Pe-ngusta plajă, la râpa-mi stâncos de veche,brusturele-şi întinde, sărbătorește umbra cea lată –demult, frunza-i stătea pe cârpătorul de pâine nouă,demult, frunza-i – cât umbrela – o puneai și tupeste creștet, Iubito, ocrotindu-te de arsură de soare,ori de ropotul ploii: privește cum brotăcelulîi caută și-i cântă răcoarea, ferindu-se doarde mărgelele din ochii șarpelui…!Cum te știu, răcănelul … Citește mai mult

Ion Pachia Tatomirescu – Cuie de Aramă Coclită

de

Apele-mi cântă în fluiere lungi, de piatră,fulgere se-ncaieră-n cutii solide, ermetice,meridianele trecprin inimile de aur ale muntelui,unde bubuie sângele,zidari escaladează ceruripe scripeţi ficşi, de soare, pe rotile de lună,printre heliocentrice reptile –muşchii le zvâcnesc pe mandibule şi parietale,circulă pe liniile de tramvai ale tibiilorfără să bage în seamăsemafoarele macilor din rotule;zidesc umbrele soţiilorcare nu mai … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Cu Aripi de Șindrilă Jefuite și pe Fulgerătură…

de

În irişii acestei ore, când privirile-ţi sunt trase la xeroxde solstiţiul de vară, eu meditez profund, cu fireascabucurie-a secundei, că valurile mediocrităţii intrăîn mult-aşteptata zi de reflux, că tornadele de manipulatcreierele terestre scad în intensitate, că planetarul canceral corupţiei ce-a cuprins guvernele lumii stagneazăpe-acest segment banal, de primăvară… Ici-colo, observbiruitoare valori ce nu mai stau … Citește mai mult