Creier, cap de munte, bradu-n cearcăn-luncă,
neauă de-ochi de pruncă mi-arcuiescu punte!
Suliţi mai mărunte – ori mai mari – m-aruncă
soarelui poruncă, rază, sau grăunte,
făt-frumoasă frunte, întru sacra-i muncă.
Oul din ieruncă poate că de unt e –
frunze ce-l vând crunte-n argilă s-aruncă,
s-aprind-rug pe urmă cu lemn de gorun, că
stele-s în speluncă şi-n aramă scurmă.
Nu căta în urmă la nicio secundă,
chiar dacă-i pui fundă şi deochi se curmă:
treci la trap de gurmă, Pegaşi iuţi ţi-adu-ncă!
Pe-a sorilor turmă horboteşte-mi undă,
stea-dublă-mi inundă, fulgeru-mi scufundă;
neauă-albastră-pruncă, în punţi multe, pun-te,
de-ai creieri de munte, de-ai brazi-ceruri-luncă!
Sensul versurilor
Piesa este o călătorie metaforică prin natură și spirit, explorând concepte de timp și eternitate. Versurile creează imagini puternice și simbolice, invitând la introspecție și contemplare asupra misterelor existenței.