Ion Pachia-Tatomirescu – Zalmoxis al VII-lea

Îți sunt dac-pandur, din plaiul cel dur,la mine-n arteră, Dacia-mi e sferă,mi-e foton și-azur, mi-este cerul pur,mi-e lumea de speră lumina de-o eră,mi-e soarele sur – îți sunt Dac-Pandur. Soarelui din soc, de-andezit îi sunt scoc:cerească supapă, Sarmis tot mi-adapă –rege-i costoboc de sfânt poloboc,balanță-i la Apă, nu-i romanic papă :soare mi-i pe scoc, andezit … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – De Fulger Transpirat și de Trăznet Îngenuncheat-Interior

Burlanul de material plastic – dirijorul apei pluvialede pe acoperiş, prin holul mic, pe lângă balamalele uşii,de la intrarea roz-cotidian în cosmicul meu apartament,ca o vulcanic-ruptură de stil, cât buzunarul stâng,pentru tutun, al lui Dumnezeu, după proiectulunui inginer de parfum prezidenţial-socialist, în conductacolectoare de la subsolul blocului nostru de betonantiseismic, azi-noapte, către ora zero, sub … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Glosar de Cuptor

Taina mea cerească, luna-ntre antene,focul dintre gene să te cucerească..Domnul mă ferească printre pământene –sfinte, ori mirene –, când vor să iubească,ori să mă-ngrădească în măiastre pene..!.Nu mai duc la mrene dorul să mi-l crească,în solzi să-l umbrească, să-l pună-n catrene –fluviu-i cu bulboane ce tot dau migrene,fluviul ca un tren e, ori ca o … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Glosar de Florar

Ochiul din făină, slana frunții mare,irisul din zare vor nea-calamină..Sferuța afină de-mi sare-n cărare,peșterii, mic far e, ori un an-lumină,labirint-grădină, mare-n murmurare..Înaltă trădare, stea cu-adrenalină,nicotină fină, fum de lumânarecu gerontofilă, droguri, depravare,cosmică feștilă, lumea-n sânge le-are..De-i columbofilă, visu-i de neștire,de-i cu aburire, prea-i umil-textilă,de-i sfântă copilă, schimbă iutea-i fire..Ea nu dă de milă nici pentru … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Brusture

Pe-ngusta plajă, la râpa-mi stâncos de veche,brusturele-şi întinde, sărbătorește umbra cea lată –demult, frunza-i stătea pe cârpătorul de pâine nouă,demult, frunza-i – cât umbrela – o puneai și tupeste creștet, Iubito, ocrotindu-te de arsură de soare,ori de ropotul ploii: privește cum brotăcelulîi caută și-i cântă răcoarea, ferindu-se doarde mărgelele din ochii șarpelui…!Cum te știu, răcănelul … Citește mai mult

Ion Pachia Tatomirescu – Cuie de Aramă Coclită

Apele-mi cântă în fluiere lungi, de piatră,fulgere se-ncaieră-n cutii solide, ermetice,meridianele trecprin inimile de aur ale muntelui,unde bubuie sângele,zidari escaladează ceruripe scripeţi ficşi, de soare, pe rotile de lună,printre heliocentrice reptile –muşchii le zvâcnesc pe mandibule şi parietale,circulă pe liniile de tramvai ale tibiilorfără să bage în seamăsemafoarele macilor din rotule;zidesc umbrele soţiilorcare nu mai … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Cu Aripi de Șindrilă Jefuite și pe Fulgerătură…

În irişii acestei ore, când privirile-ţi sunt trase la xeroxde solstiţiul de vară, eu meditez profund, cu fireascabucurie-a secundei, că valurile mediocrităţii intrăîn mult-aşteptata zi de reflux, că tornadele de manipulatcreierele terestre scad în intensitate, că planetarul canceral corupţiei ce-a cuprins guvernele lumii stagneazăpe-acest segment banal, de primăvară… Ici-colo, observbiruitoare valori ce nu mai stau … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Cincizeci De Salmi

CINCIZECI DE SALMI.1. Nuculstrigă cucul.2. Fierede-nviere!3. Tragesarcofage.4. Cadestea-n arcade!5. Cufăr –cer cu nufăr.6. Roză –fulg-veioză!7. Blonda –mapamondă!8. Ursulține cursul!9. Odalinge soda!10. Cocoșipe norii groși!11. Calcălei pe falcă!12. Ciulinîn mov destin.13. Celestfoarte agrest!14. Ai steacât dragostea!15. Nimbul:toamna, schimbul!16. Molda:zimbru-i solda.17. Nicicând,pe nor, mâncând!18. Foculschimbă jocul.19. Steauafulguneaua!20. Prorăcu-auroră.21. Trist ler:ceru-i de fier.22. Spumă –nor cu pumă.23. Vinăîn … Citește mai mult

Ion Pachia Tatomirescu – Înaintea Începerii Autodevorării, Sinistra

Casă ne estesublimul arbore cosmic,noul Turn Babel –şi nu cunoaşte decât doi timpi:devorarea şi autodevorarea.Dar acum, iubito,e ziua a şaptea:autocontemplarea, încântecul se cuvinca un iepure de păpădiepe harfa câmpiei de rosa canina –numai de n-ar încolţi prea iute în minecancerul fotonilor,că nici un fruct nu mi-a fost opritşi singura morală admisă a fost a bunei … Citește mai mult