Fotonii-mi de-altoi n-au umbră nici joi,
n-au pietre clivante, nici protuberante,
au doar matcă-n roi, gândind preţuri noi,
pentru vămi şi fante, la comete-plante,
fotonii-mi de-altoi, fulgerele-n ploi..
Din soare-au patent, clar-polivalent :
ziua-ţi intră-n sânge, bezna-n chingi se strânge
fără zeu-trident, fără nor strident,
fără mătărânge, făr-oştiri parânge :
fotonii-au patent din soarele lent..!
Sensul versurilor
Piesa explorează idei spirituale și cosmice prin intermediul simbolismului luminii și al zeului Zalmoxe. Versurile sugerează o conexiune profundă între lumină, cunoaștere și esența vieții, într-un cadru mitologic și natural.