Ion Pachia-Tatomirescu – Glosar de Prier

Solz-bobuț de linte, șarpele – ce-n cult e,baltă, catapulte scapără-n cuvinte..Viorea cuminte de tine-o s-asculte –chiar de-s ceruri multe la ea în sorginte,chiar de sunt morminte zariștile-oculte..Dar ce-o să rezulte vremii preafierbinte:mers „tot înainte“, boiști să-ți exulte,pe-o cuneiformă, pentr-un braț de flinte,pentru preș și dinte, maț, bere, shaormă..?!?Fu zahariformă ochilor din davă,scursă în enclavă, -n … Citește mai mult

Ion Pachia Tatomirescu – Stelelor Gravide

Pajuri supersonice cu mii de inimi şi aripicară munţii-n gheare, la stăvilarele umbrei,poartă-mi deschid, spre Samoş,printre coloanele unui infinit păduros, de uraniu,de-a lungul oului păsării cu strigăt înalt, răscolitor,deasupra cerbilor, unde constelaţia sevelorurcă-n brazi cu pâine şi lapte;de la pupitre de comandă,sondorii, minerii, geologii, medicii abisuluiiau pulsul şi temperatura planetelor;gările curcubeielorsalută entuziaste, pe geamanduri, viitorul … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Nani-Nani Vidule, Nani-Nani Dacie Vidată…

Nani-nani, vidule,nani-nani, vid frumos,nani-nani, poligeneză…!Doar combustia sinelui te-ajută să traversezi vidul –chiar dacă-i o gaură neagră a universului,grădina cu brusturi viguroşi te-aşteaptă,comorile sufocate de emoţii, aburite, mandalele de aur,câinele tuns de bucurii, ursul fără mierede pe sarcofagul etrusc, guguştiucu-n cămaşa-i veşnicăde mire, te-aşteaptă pe ramura cu nodul în gâta nucului din fundul grădinii, cu vârfu-nfiptîn … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Glosar de Răpciune

Timpul mai ferice, focul din horincă,sacra mea sighincă vor să se explice..De-mi dai o elice, ţi-aduc o junincăde jertfit, palincă – doar cerul îmi zice :„Zboară dintre brice, jar pune-n tilincă..! “.Îţi mai torn pelin că – peste cicatrice –zilele-s arnice, tufănici-burice,că-n răpciune este must şi pentru-opincă,must-rege-rubin că-i de-oglindiri celeste..Cine să-mi conteste peştera adâncă :ai … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Inimi-Pietre Scaldate-n Pârâu

În pârâul clopoțind peștera-mi, Doamne,e-o droaie de pietre-mpurpurate –toate inimile mele anterioare :pârâul le scaldă mereu, le murmură-n lamură,le ține la răcoare constantă,să nu se-aprindă iarăși, să nu le mai simt înrăzărireacând le-ating cu mâna, cu piciorul,cu privirea..De s-ar mai înfierbântași-ar bate toate, deodată, Doamne,peștera-mi, de-atâta viață, s-ar prăbuși,chiar muntele mi-ar lua-o din loc..!9 Prier … Citește mai mult

Ion Pachia Tatomirescu – În Vreme Ce Munții Se Ouă

În Spintecă-Norul, în fața oglinzilor,în Spintecă-Aurul, pe mese de porțelan,stau la dispoziția copiilorvaci de sticlă rumegând luminoasa iarbă –ugerele-s doldora de lapte.Mă cuprindfotonice brațe de entuziasmdin ochii mărunți ai răcăneilor –întruchipări dorințelor vegetalecând holde mănoase sorb torente de ozonprin ploi albastre de ioni, de sunete calde.Moaștele martirilor-sfințiînviază-n mustul plaiurilor,în sângele nestatornicilor navigatoriprin porțile uraniului domestic.Pe … Citește mai mult