Solz-bobuț de linte, șarpele – ce-n cult e,
baltă, catapulte scapără-n cuvinte..
Viorea cuminte de tine-o s-asculte –
chiar de-s ceruri multe la ea în sorginte,
chiar de sunt morminte zariștile-oculte..
Dar ce-o să rezulte vremii preafierbinte:
mers „tot înainte“, boiști să-ți exulte,
pe-o cuneiformă, pentr-un braț de flinte,
pentru preș și dinte, maț, bere, shaormă..?!?
Fu zahariformă ochilor din davă,
scursă în enclavă, -n ghizii de reformă,
când totu-i „la normă“ și-i viața concavă..
Da-i contrareformă – stăvilar de lavă,
da-i cancer, otravă, lumea ni-i diformă:
tai vămi-bălți d-insulte, focuri-necuvinte,
solzi-bobuți de linte, șerpii celor culte..!
11 aprilie 1964 / 1 decembrie 2013.
Sensul versurilor
Piesa este o meditație asupra condiției umane, folosind un limbaj metaforic și imagini puternice. Explorează idei de transformare, decădere și căutare de sens într-o lume complexă și adesea absurdă. Tonul este melancolic și introspectiv.