https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/grigore-hagiu-aur-vegetal https://versuri.pro/grigore-hagiu-aur-vegetal#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88610 →]]> Aur vegetal.
Atâtea chipuri aurul mai are,
Precum l-am adunat din câmp ades,
Cel din tăria verilor cules,
Din liniștea amiezelor solare.
Acum lumina capătă-nțeles
Cu mult mai spornic, mai adânc, mai mare
Și fiecare boabă de sudoare
Zidită-n truda oricărui cules.
Miraculosul gând învrednicit.
Minunea din aceste-au zării,
Cum alta-n lume mai frumoasă nu-i,
Lingouri strălucind la temelii
Doar în tezaurele celor vii
Mereu sunt roadele pământului.

]]> https://versuri.pro/grigore-hagiu-aur-vegetal/feed 0 https://versuri.pro/grigore-hagiu-dimensiune-noua https://versuri.pro/grigore-hagiu-dimensiune-noua#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88611 →]]> Îmi plac oamenii care mă neliniștesc,
mă fac să mă văd deodată
grozav de închipuit și de gol,
forțându-mă să mă schimb,
să mă caut înfrigurat.
Îmi plac oamenii care mă neliniștesc
pentru că eu însumi
sunt asemenea lor,
și-adeseori chiar pentru ei devin
neliniște profundă,
arătându-le astfel mult mai adânc
dragostea ce le-o port.

]]> https://versuri.pro/grigore-hagiu-dimensiune-noua/feed 0 https://versuri.pro/grigore-hagiu-fantomatica-adolescenta https://versuri.pro/grigore-hagiu-fantomatica-adolescenta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=45563 →]]> cineva, dormind, te visează
din visul lui te-ai născut
altfel nu pot să te-nchipui
atât de fără contur de frumoasă.
cel care singur te visează
și-n raza căruia te miști
e poate-ascuns în iarba-nserată
ori în nisipul înroșit de lună plină
în algele ținând pe trunchiuri marea.
tu nu poți fi decât visată
prea mult te tulburi uneori
când cel care-ți dă viață-n vis
e-aproape gata să te piardă, trezindu-se
și-atunci, printr-un efort, recade iar în somn
și trupul tău prin care palid începeam să văd
fereastra, arborii, orașul dimineața
din nou se-ncheagă pâlpâind fără de zgomot
fiindu-mi teamă și să mai respir.
eu m-am îndrăgostit de visul cuiva care te vede
fără să poată niciodat’, să te atingă
și te sărut cum l-aș ucide-n taină
deși în primul rând te pierd pe tine
și nu-mi rămâne decât carnea mea
cumplit de-a mea
îngrozitor numai de-a mea.

]]> https://versuri.pro/grigore-hagiu-fantomatica-adolescenta/feed 0 https://versuri.pro/grigore-hagiu-ceremonial https://versuri.pro/grigore-hagiu-ceremonial#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=45564 →]]> Ceremonial.
Ce bine-i uneori să fie noapte
Ce bine-i uneori să fie întuneric
Doar nu pot suporta întotdeauna
Să-mi vezi fața.
Și nici acum nu pot dormi
Sunt nori îndepărtați
Ce se formează ori se mai rupe
De pe-orbită în univers vreo stea.
Și trebuie în lume cineva
Să stea de veghe să cumpănească
Totul în tăcere când sarea oaselor absoarbe
Rouă mai repede să vină zorii.
Plutesc deasupra marelui tău
Somn cu ape repezi și adânci lui
Poate i-aș îngădui să-mi vadă
Livida față descărnată.
Tu trebuie s-o bănui numai
Și chiar în clipa asta pe sine
Dând începe-ncet să se distingă
lipsitul de privire în oglindă.

]]> https://versuri.pro/grigore-hagiu-ceremonial/feed 0 https://versuri.pro/grigore-hagiu-erai-atat-de-frumoasa https://versuri.pro/grigore-hagiu-erai-atat-de-frumoasa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=45565 →]]> În după-amiezile-acelea
cu paturi verzui
întunecate la ferestre
lângă presimțitul parc răcoros
despărțit de o stradă pustie
încinsă de soare
erai atât de frumoasă
încât mi se făcea somn
și deveneam materia greoaie și cețoasă
absorbindu-te laolaltă cu teama
de a nu-ți mai putea da viața
niciodată la fel

]]> https://versuri.pro/grigore-hagiu-erai-atat-de-frumoasa/feed 0 https://versuri.pro/grigore-hagiu-gol-goliciune-de-sarpe https://versuri.pro/grigore-hagiu-gol-goliciune-de-sarpe#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=45553 →]]> În tăcere
încercam să mă învelesc tot
cu propria-mi piele.
Trăgeam de ea
cearșaf, plapumă, pătură cazonă
de marginile ei
dar ea
se făcea din ce în ce mai mică
și nu mă mai încăpea.
Deveni cât o batistă
cât un bănuț de aramă
căzu de pe mine
cu ușurința frunzei
dintr-un arbore
toamna.
Gol,
dezgustător aproape,
goliciune de șarpe.

]]> https://versuri.pro/grigore-hagiu-gol-goliciune-de-sarpe/feed 0 https://versuri.pro/grigore-hagiu-portret-uitat https://versuri.pro/grigore-hagiu-portret-uitat#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=45554 →]]> În nemișcare
Vag îngândurată
Numai poteca pe care stai
Alunecă departe.
Și te trezești în bătaia de raze
Cum te-ai izbi deodată
De marmora Afroditei
Frumoasa cea fără de brațe.
Sunt împăcate
Subțirimile toate
Cuvântul și gândul.
Oasele tale încap
În două trestii de lac
Pe care le scutură vântul.

]]> https://versuri.pro/grigore-hagiu-portret-uitat/feed 0 https://versuri.pro/grigore-hagiu-copiez-dupa-natura-explozia-celulara https://versuri.pro/grigore-hagiu-copiez-dupa-natura-explozia-celulara#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=45555 →]]> De astă-noapte
pământul a început
să se rotească mai repede
morții sug zeama
din mușchiul de lespede.
Și ce dacă sunt
și este și va fi
tot una-s cărarea dacă
un arbore leșină-n picioare
el care știe cel mai bine
ruga.
O să mă taie o pasăre-n zbor
o să mă zdrobească rotativa
cum nu se poate mai iute
mai sacadat
inima încă se-aude
lângă zidul pătrat.
Cu mâna din ce în ce mai străvezie
copiez după natură
explozia celulară
plouă peste mine cel dinăuntru
plouă peste mine cel dinafară

]]> https://versuri.pro/grigore-hagiu-copiez-dupa-natura-explozia-celulara/feed 0 https://versuri.pro/grigore-hagiu-barcile https://versuri.pro/grigore-hagiu-barcile#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=45556 →]]> Bărcile.
Capete negre de mercur
Mereu suite pe fierbințeala vieții
Cu două aripe de lemn uscat
În ele merg fecioarele-n picioare.
În fiecare an bărcile la malul râului
Bătute-n câlți date cu smoală
În pântecele lor își duc pescarii
Peștele și stuful, cartofii, pepenii.
Pâinea și spirtul și călătorii
Pentru navele ce trec
Trase cu ciocul pe nisip.
Sunt scoica nopților cu lună.
Și bărci bătrâne niciodată
N-am văzut doar una
Căreia copii pe apele
Întunecate i-au dat foc.

]]> https://versuri.pro/grigore-hagiu-barcile/feed 0 https://versuri.pro/grigore-hagiu-samanta-de-stele https://versuri.pro/grigore-hagiu-samanta-de-stele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=45557 →]]> Din nou să punem ordine în gânduri,
să mai gândim odată ce-am gândit
cu un cuvânt mai lin şi-ncetinit,
dând loc priveliştii de printre rânduri.
Din tot ce inima mi-a dovedit
un ram, un spic să scot la vârf de cânturi,
mormane de păduri şi de pământuri
înalte-n urma mea am cheltuit.
Să fie limpede acum foşnirea,
să fi înduplecat încremenirea
cu-o patimă, cu-o linişte, c-un dor?
Pe sus cocoarele urmându-şi firea
şi-n ceruri largi vâslind nemărginirea
îmi par şi azi sămânţa stelelor!

]]> https://versuri.pro/grigore-hagiu-samanta-de-stele/feed 0