Georg Trakl – Pagina 4

Anotimp

Rubin în frunze s-a prelins. / Apoi fu iazul vast și mut. / Poala pădurii-a … →

E-n cameră-ntuneric des, / Tatăl meu doarme, eu veghez. / La lumânare chipu-amar / Al … →

Blestemate, voi, negre otrăvuri, / Somn alb! / Această grădină preaciudată, / Amurgiți copaci / … →

Declin surprinzând frunziș în noapte, / Tăcerea-i spre pășune-apucă. / Un sat se-nclină-adânc ca o … →

În curte lună de toamnă răsare și-albește. / Fantastice umbre de pe streșini cad. / … →

Prin brazi un cârd de ciori se duc în zbor / Și cețuri verzi de … →

O, nebunia orașului mare, când seara / Arbori schilozi stau încremeniți lângă zidul negru, / … →

Fructele putrede te-mbată. / Pomi și tufe-n soare sună, / Muște negre cântă-n brună / … →

Albastrul suflet mut s-a-nchis în sine, / Prin geam deschis coboară codrul brun, / Calm … →

Există-o lumină pe care vântul a stins-o. / Există un han de câmpie de care-un … →