Georg Trakl

Georg Trakl – Omenire

de

Omenire așezată pentru guri de arme,O rafală de tobe, frunți de luptători întunecate,Pași prin neguri de sânge; fierul negru să sfarmeDisperarea, Noapte în creierele disperate:Aici e Evei umbră, vânătoare și roșii bani.Înnorare, lumina străbate Cina cea de Taină.În pâine și în vin o blândă tăcere locuieșteȘi doisprezece sunt cei adunați la număr.Noaptea în somn ei … Citește mai mult

Georg Trakl – Declin

de

Lui Karl Borromaeus Heinrich.Peste iazul albPăsările sălbatice au plecat.Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață.Peste ale noastre morminteSe-nclină fruntea zdrobită a nopții.Sub stejari ne legănăm într-o barcă de argint.Răsună mereu albele ziduri ale orașului.O, frate,Sub bolți de spini urcăm, oarbe arătătoare, spre miezul nopții.

Georg Trakl – Ruina

de

Adie-un vânt! Verzi flăcări cântăStingându-se – și luna scaldă,Plină și mare, sala-naltă,Ce-n fast nu se mai înveșmântă.Domol surâd strămoșii-n rame –Căzu și ultima lor umbră,Miasme-s în ruina sumbră,Corbi dau târcoale, muți de foame.Tâlc stins al zilelor uitateDin măști de piatră cată-n față,De chin crispate, fără viață,Măști triste în pustietate.Vin bolnave-miresme aleApuselor grădini să-alinteRuina – ca … Citește mai mult

Georg Trakl – Sonet De Decembrie – 1-A Variantă

de

Trec, seara, prin pădure scamatoriȘi trag micuții cai trăsuri ciudate,În albul șes apar pictate sate.Comori de aur sunt ascunse-n nori.Agită scut și bâtă-un vânt: fiori,Un corb urmează stoluri îmbufnate.Spre cimitir cortegiul se abateȘi-n bălți cu sânge-o rază dă splendori.Colibă de păstor dispare-n gri,În iaz comori străvechi viu scânteiază;Țăranii-n cârciumă la vin se-așază.Sfios băiat spre-o doamnă … Citește mai mult

Georg Trakl – Atât de Grav

de

Atât de grav, o, crepuscul de vară.De pe gura istovităCobori răsuflarea-ți de aur în valeSpre colibele păstorilor,Se-afundă-n frunziș.Un vultur își înalță la marginea păduriiCapul împietrit –Privire de pajurăStrăfulgeră-n norii cenușiiNoaptea.Sălbatic se-ncingTrandafirii roșii lângă gardÎncingându-se moareÎn valul verde dorulUn palid trandafir.

Georg Trakl – În Răsărit

de

Sălbatecelor orgi ale viscoluluiSe asemuie întunecata mânie a poporului,Talazul purpuriu al bătăliei,Al stelelor desfrunzite.Cu sprâncenele strivite şi braţe de argintNoaptea face semne soldaţilor muribunzi.În umbra frasinului întomnatSuspină duhurile răpuşilor.Pustietate de spini încinge oraşul.Luna goneşte de pe trepte însângerateFemeile îngrozite.Lupi turbaţi s-au năpustit pe poartă.