Vântul ce vârfuri de purpură mișcă ușor
E-al Domnului suflu venind și plecând ne-ncetat.
În fața pădurii stă, negru, un sat;
Trei umbre-s întinse pe-ogor.
Pentru sărmani amurgește tăcut
Și cu zgârcenie valea, mai jos
Vrând ziua s-o-ncheie, ceva serios
Trimite-n grădină și-n sală-un salut.
Un sunet de orgă obscur și molcom,
Maria tronează-n albastru veșmânt
Și-n brațe își leagănă Pruncul cel sfânt,
Senină și lungă e noaptea acum.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă liniștită, cu elemente naturale și spirituale. Se conturează un sentiment de pace și melancolie, accentuat de prezența Mariei cu pruncul și de sunetul orgii.
