Versuri corectate și adnotate
O, cât de domoale-s pădurile verziAle patriei noastre,Soarele-apune pe colină,În somn noi am plâns;Cu pași albi hoinărimDe-a lungul gardului de spiniCântăreți în vara spicelorȘi născuți din durere.De pe-acum i se pârguie omului grânele,Sfânta viță de vie.Iar în răcoroasa odaie de piatrăPregătită e masa.Și celui bun împăcată îi esteInima-n liniștea verdeȘi-n răcoarea înalților pomi.Cu molcome mâini … Citește mai mult
Mereu te reîntorci, melancolie,O, blândețe a singuraticului suflet.La sfârșit o zi aurie strălucește.Plin de umilință se-nclină durerea răbdătoruluiSunând a blândețe și moale nebunie.Privește! Iată se și-ntunecă.Se reîntoarce noaptea și plânge-un muribundȘi altul suferă cu el.Tremurând sub ale nopții steleSe-nclină an de an tot mai adânc capul.
La cișmea des, pe-nserate,Stând vrăjită-o vezi, și iarăApă scoate pe-nserateCiuturi urcă și coboară.În fagi nalți stăncuța saltă,Ea ca umbra se-nfiripă,Părul galben blând îi saltăȘi guzganii-n curte țipă.Lingușită de ruină,Pleoape-și pleacă, inflamate.Ierburile în ruinăSub picioare-i cad uscate.
Vedeam multe orașe în flăcări, ca jaf,Și vremuri strângând oroare peste oroare,Și multe popoare vedeam prefăcându-se-n praf,Și totul alunecând în uitare.Vedeam în noapte prăbușindu-se zei,Sfârșite zdrobindu-se harfele sfinte,Și-aprinsă iar din descompunerea eiO nouă viață crescând către ziuă, fierbinte.Către ziuă crescând și pierind iar și iar,Aceeași eternă tragediePe care-o jucăm și n-avem habar.Și-al cărei chin întunecat … Citește mai mult
Îndrăgostiții merg pe lângă tufișuriCare se umplu cu miresme,Seara vin oaspeți voioșiDe pe un drum amurgit.Castan înțelept în grădina cârciumii.Clopotele umede au amuțit.Cântă un băiat la râu– Foc care caută ce-i întunecat –.O, liniște albastră! Răbdare!Când floarea-nflorește.Dă-i și blând curajNoapte celui fără de țară,De nepătruns întunericOră de aur în vin.
O, vara verde cât de multS-a liniștit, chipul tău de pur cristal!lângă iazul serii florile-au murit,Un strigăt speriat de mierlă.Zadarnică speranță-a vieții. În casăDă zor, de drum să se aștearnă, rândunicaȘi soarele coboară pe colină;Noaptea face semne stelelor să plece.Tăcere-a satelor; rotund răsunăPădurile părăsite. Mai iubitoare,O, inimă, înclină-te acumPeste calmul celei care doarme.O, vara verde … Citește mai mult
Însinguratul umblă mutPrin miezul nopții înstelat,Trezit din vise-i un băiatCu chipu-n lună sur căzut.Nebuna despletită-acumLa geam cu gratii plânge sec.Pe lângă iaz logodnici trecÎn dulci plimbări pe tainic drum.Pal, ucigașul surâde-n vin,Bolnavul încearcă moartea-n gând.Se roagă maica sângerândLa crucea cu Isus în chin.În somnu-i mama cântă lin.Copilul calm privește-n sus,În noapte, cu-ochi puri de nespus.De … Citește mai mult
Mi se părea că visez frunze căzând,Vaste păduri și mări sumbre-n străfund,Ecoul cuvintelor triste – dar nici gând:Tâlcul lor nu puteam să-l pătrund. Mi se părea că visez stele căzând,Rugi plângătoare ce-n ochi palizi se-ascund,Ecoul unui surâs – dar nici gând:Tâlcul lor nu puteam să-l pătrund. Ca frunze, ca stele căzând,Mă vedeam venind și plecând … Citește mai mult
Taci! bătrânul vine-n treacăt;Pasul i se stinge iară.Umbre urcă și coboară –La fereastră-i un mesteacăn.Și-n podgoria bătrânăZburdă-a faunilor horă,Zvelte nimfe-n astă orăIes ușoare din fântână.Vine-auzi! furtună mareDin creson tămâie-adie,Ține-un flutur liturghieLa surpatele umbrare.
Tinere-ți plecai în valeOchi de-aur prin cristal;Roșu, al pădurii valSeara-n negre ceasuri goale.Seara-n rană se prăvale.Spaimă! vis ce-n moarte scurmă,Mut mormânt; privește-avanDin vânat și pom un an;Brazde, câmp deșert. Își curmăUn păstor fricoasa turmă.Soră-n noapte-albastră catăBlând sprâncenele-ți și cad.Geme orgă, râde iad,Groazei inima e pradă,Stea și înger vrea să vadă.Pruncul pe materne buze;Roșu-n puț răsună … Citește mai mult