Se plânge-o inimă; N-o vei găsi,
Departe-i țara ei, altundeva,
Și straniu-i chipul ei, să știi!
Scâncește la o ușă noaptea-abia!.
Sala de marmură-n lumină-i, și
Ce apăsător e! moare cineva!
O șoaptă undeva: Nu vii?
Scâncește la o ușă noaptea-abia!.
Un plâns: o, el lumina de-ar zări!
S-a-ntunecat acolo și aici deja –
Un plâns: O, frate, nu te rogi aci?
Scâncește la o ușă noaptea-abia!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de tristețe și pierdere. Un suflet se plânge, căutând un loc sau o persoană pierdută, într-o atmosferă apăsătoare și întunecată, sugerând disperare și dorința de a găsi lumină într-un loc întunecat.
