Gabriela Melinescu – Verde Elastic
Ridicare a mâinii,o, stafia unui scut,îmi cad pe piele ca niște torturifrunze dintr-un pom nevăzut.Verde elastic, îndoialăpână la unghii, copiii întindpraștii la capătul ierbii,păsări enorme am simțit murind.Și verde retras în pământde destinul invers al aruncătorului,în locul pietrei azvârlitînfipt în dintele alb al zborului.