Gabriela Melinescu – Stema Copilului

De sus în jos vedeau numai mingiile.În nori, într-o fântână putea să vadă numai un chip înecat.În păsări vedeau ouăle sclipind,în ele, fără umbră puiul desfătat.Oase întregi, ascunse în frunze,pândeau când aripile oscilau,sălbăticiți de așteptare, către seară,marginile cuiburilor ne atingeau.Și-apoi într-o prăpastie caldă răsturnațica într-o gură se-nchideau dinții,ne scufundamși în afara caseiorbi de trupurile noastre … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Somn De Vară

În încăpereliniștea e așezată în vase de lut,căni enorme cu vine albastre,stăpânul casei umblă nevăzutși aruncă câte-un fruct mirositorși colorează tăcerea în portocaliu,aromele plutesc în aburiidin rana unui animal cu trupul viu.Și aburii mă ling pe chip,mirosul fructelor încet mă otrăvește,adorm într-o femeie tânărăpe care forma fructelor o-ncercuiește.

Gabriela Melinescu – Un Decembrie

Plăcută senzație, stare de spirit translunarăcă aparțin unei alte planetefiind o străină proaspăt sosită să zicemdin Saturn,rătăcită printre oameni fără gelozie,fără aversiune,privind prin ferestrele caselor,contemplând.Senzația că sunt atât de singurăîncât nicio armă nu mă poate răni,că nimic din ce mi se poate întâmplanu poate să-mi întunece sufletulcă inima mea e o piatră roșie căzută din … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Cămașa Albă

A plecat la vânătoare tatăl meu, tatăl meuÎncuiindu-și în casetă de aramă dantura de minereu.Ca un voievod candid de draci plin și dehematii a plecat lăsând în cui singură cămașa lui crin crescut în gratiiAleluia,Ale lui.Se aude cum respiră ca un muzical ostaticÎntre tatăl meu și ea umblă aer galben static.Nările tăcut în aerîl adulmecăse … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Balada

Tată strălucitor împotriva îndrăgostițilorcine ai fost tu, cu pieptul dulce,care nu vrei să mă priveștiși hainele scumpe pe piele să ți se culce. Purtat de aripi roșii de copiila capătul urii unde soarele vuiește,tată al străvechilor tineri, iată,cum un cuțit neprihănit în tine lovește. Și în timp ce alunecă apaliberi și prăbușiți tinerii de platină … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Pasărea Care Plânge

Cum priveam fixamurgul răspândit până în sânge,pe o ramură am zăritpasărea care plânge.Cum nimeni nu era între noiam șoptit:poate ești numai un copil vrăjit.Cum priveam fixpe fereastră cineva a strigat;aerul din aer s-a mișcat,tot ce văzusemca fumul s-a spulberat.Ce amintire, șușoteam noaptea;durerea din om în pasăre a trecut.Sau poatenumaimi s-o fi părut.