Nu beau, nu mănânc, nu respir.
M-am oprit deodată.
Ce prețioasă e odihna ta,
spune fratele meu,
viermele care nu doarme niciodată.
Nu-mi fac casă, nu vând, nu cumpăr,
nu iubesc, nu urăsc, nu îndurerez,
nu implor.
Plăcerea ta face să crească truda mea,
spune fratele meu,
viermele care nu doarme niciodată.
Ca și cum n-aș fi mă stăpânesc.
Ascult inima cum încetează să bată.
Un somn de mii de ani va fi trezirea
spune fratele meu,
viermele care nu doarme niciodată.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de renunțare totală la viață și la activitățile lumești, dorința de odihnă eternă fiind personificată de un somn lung. Vocea naratorului pare să se desprindă de lume, anticipând o trezire într-o altă realitate.