Trăiască ghiocelul care sfidează înghețul și primejdia
în numele luminii prenatale!
Ghiocelul care se trage singur din pământ
și iese liber în aerul câmpului.
Trăiască corola ghiocelului care aplecată șoptește pământului:
Te iubesc, dar vreau să fiu liberă!
Asemănător copilului care înainte și după naștere
lovește întunericul și apoi tot întunericul.
Oarbă și moartă m-am născut dar încoronată
cu multe raze din lumina prenatală.
Viața e o nevăzută scoică în care
întunericul fuge înainte și înapoi.
Și către ieșire așteaptă Soarele Morții
care va lumina ce nici un om nu poate bănui.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema vieții și a morții prin metafora ghiocelului care luptă să iasă la lumină. Este o meditație asupra condiției umane, a luptei cu întunericul și a speranței într-o lumină necunoscută.