Douăzeci de picioare și douăzeci de mâini
Are tânărul cu care dansez.
O, zeu indic, o sfântă îmbrățișare!
Nu-l prefaceți în stană de piatră,
timp de o zi lăsați-l deasupra lumii
suspendat pe nevăzute frânghii.
Târziu veniți cu lassoul,
vor cădea unele după altele picioarele
și oasele lungi și fericite
din mișcarea mea.
Sensul versurilor
Piesa descrie un dans mistic al unui tânăr, invocând o zeitate. Dansul pare să implice un sacrificiu gradual, în care părți ale corpului se desprind în timpul mișcării, sugerând o transformare sau o ofrandă.