Francesco Petrarca – Cantul V [Il Canzoniere]

Poem dedicat lui Giacomo Colonna, pentru că a sprijinit acțiunile regelui Franței împotriva necredincioșilor.O, suflet bun, având cerul ca sursăși ca veșmânt un trup de om ce piere,dar care nu îți este închisoare:să-ți fie drumul lin, fără cădere,căci firea ta e blândă și supusă,și treci ușor de orice frontiere,când barca ta plutește în tăcerelăsând în … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul LXX [Il Canzoniere]

Îl consolează pe un amic căruia i-a murit soţia.Frumoasa doamnă, dragostea ta mare,de pe pământ deja este plecatăşi sper că-n cer ea fi-va înălţată,dac-a făcut doar fapte exemplare.Tu ia înapoi acele chei cu careîţi pătrundea în inima curată,şi du-te după ea pe calea dreaptă,căci griji lumeşti nu pot să te doboare.Şi-odată ce-ai lăsat povara toată,orice … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Stingher și Plin de Gânduri Adesea Rătăcesc

Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).Stingher şi plin de gânduri, adesea rătăcescPe drumuri neumblate, cu paşi înceţi, târzii,Şi în ţărână caut cu ochi atenţi şi viiVreo urmă omenească pe care-o ocolesc.Cum să găsesc alt mijloc mai bun, mai înţelept,Să scap de ochii lumii ce mă ghicesc uşor?Căci ce fac atâta-i de … Citește mai mult

Francesco Petrarca – De Babilonul Acesta

Din ciclul „Împotriva Curţii Papale de la Avignon”, traducere de Lascăr Sebastian, editat în 1959.De Babilonul acesta – încălcător de crez,A greşurilor mamă, durerilor lăcaş,Neruşinării pradă şi binelui vrăjmaş –Fugii departe, viaţa curată să-mi păstrez.Şi la Vaucluse stau singur. Precum mă-ndeamnă-Amor,Culeg cînd flori şi ierburi, cînd rime cu-nţeles.Vorbesc ades cu dînsul, şi mă gîndesc adesLa … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul IV [Il Canzoniere]

Așa cum Dumnezeu a cinstit prin nașterea Sa umilul Bethleem, tot așa și Laura a cinstit sătucul unde a văzut lumina.Cu providență și-artă el lucreazăși iscusința mare și-o vădește,căci două emisfere făurește,un Jupiter și-un Marte plin de groază;și vine pe pământ și lumineazăcărți unde adevărul nu lucește,pe Petru și Ioan îi ocroteștepentru că-n Cer un … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Cantul IV [Il Canzoniere]

Discută din nou de problemele sale amoroase, ca să-și mai ușureze chinul, dar se plictisește de tot ce nu are legătură cu Laura.Pe când eram în dulcea mea etate,a apărut și-a înverzit zeloasădorința cruntă care mă răneste,însă cântând, durerea mă mai lasă,și cânt cum am trăit în libertate,dar Dragostea în hanul meu pătrunse.Și-o să mai … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Vai! Chip Frumos; Vai! Caldă și Gingașe Privire

Vai! chip frumos; vai! caldă și gingașe privire;Vai! fără seamăn farmec al mândrelor purtări;Vai! dulce grai, tu care orice trufașe fireSmerit-ai, și-ai dat celui slab ‘nalte cutezări!.Vai! galeș râs în stare atâtea răni să-mi facă,Încât doar moartea-i soră, azi, gândului nebun!Suflet regesc, prea-vrednic să fi domnit – o, dacăAcest netrebnic secol ar fi slăvit vreun … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XLII [Il Canzoniere]

Ca să scape de jugul ce-l apasă ar prefera să se transforme în piatră.De-ar fi venit lumina lângă mine,ce ochii mi-i orbește avântată,ca Dafne în Tesalia odată,mă transformam și eu de tot, vezi bine.Însă ca ea nu poate fi oricineașa că eu (n-am inima speriată)aș vrea o piatră să devin, sculptatăcu tăieturi precise, foarte fine.sau … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XL [Il Canzoniere]

Încearcă să își explice de ce iubirea lui arzătoare rămâne incapabilă de a-și atinge scopul.Dacă nicicând un foc de foc nu moare,și-atunci când plouă râul nu descrește,ci ce-i la fel se sprijină, firește,și-opușii uneori se-aprind mai tare.Amor, ce-a noastră minte-o lași să zboare,și știi că orice duh în doi trăiește,de ce impui o lege ce … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XIII [Il Canzoniere]

Eu pas cu pas mă-ntorc pe-a mea cărarecu trupul obosit de-aşa durere,şi-n firea ta găsesc o mângâiereca să mă pierd oftând în larga zare.Dar cugetând la ce renunţ, îmi parecă drumu-i lung, iar viaţa iute piere,şi mă opresc uimit, fără putere,cu ochii-n jos, vărsând lacrimi amare.Şi-n plânsul meu un dubiu mă cuprinde:cum pot aceste membre … Citește mai mult