Amurg pe-o mare de topaz,
Pornește nava-n joc de spume,
Iar cei plecați spre-o altă lume
Stau înlemniți ca-ntr-un extaz.
Adio! o copilă pală,
Cu gesturi mute de delir,
În unde zvârle-un trandafir,
Smulgând petală cu petală.
Iar cerul ftizic scuipă sânge;
Un glas pierdut în valuri plânge;
Se-nalță adieri bolnave.
Un marinar uitat în port
Privește urma mândrei nave
Sarcastic ca un cap de mort.
Sensul versurilor
The poem depicts a scene of departure and loss, filled with melancholic imagery. A ship sails away, leaving behind a sense of despair and a lingering feeling of sadness and finality.