Spre izolarea zărilor fugare,
Spre măreția mărilor polare,
Spre umbră, spre tăcere, spre uitare..
Adio, adio!
Pornim
În ritmul unui marș de țintirim.
Blazate dar superbe caravane –
Purtând tristețea străduinții vane –
Ne depărtăm de florile umane.
Oh! am visat și noi, și am dorit,
Dar visurile noastre ce-au pornit
În larg, ca Invincibile Armada,
Se duc acum să moară liniștit
În portul unde doarme-n veci zăpada.
Și palid, și solemn, și gânditor,
Cu aripi uriașe de condor,
Plutește sufletul în depărtare
Spre izolarea țărilor polare,
Spre umbră, spre tăcere, spre uitare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spre izolare și uitare, un marș funebru al visurilor pierdute. Sufletul plutește spre depărtări, căutând un loc unde să moară liniștit, departe de lume.